Salutul meu amical tuturor celor care intră pe acest blog! Sper să intraţi ca vizitatori curioşi şi să vă reîntoarceţi ca prieteni

CRISTINA (Small)Cine sunt şi de ce am creat acest blog?

Mă numesc Cristina Ilinca şi încă încerc să îmi răspund eu însămi la întrebarea “cine sunt”. De-a lungul ultimelor decenii am încercat diferite identităţi (interioare, nu anunţaţi poliţia!), pliate mai mult sau mai puţin pe slujbele, status-urile sau domeniile de activitate ale respectivului moment. Am fost, între altele, profesoară (de română), corector şi redactor de carte,  activistă ONG, editorialist, cercetător, manager, vânzător MLM, funcţionar public, consilier, agent imobiliar şi chiar şi un pic de business-woman în propria mea afacere (n-a mers!).

Pe la 40 de ani, când, vorba inspirată a cuiva, unii pleacă după ţigări şi nu se mai întorc acasă, eu m-am decis să îmi leg identitatea de o nouă descoperire din viaţa mea: sticla. O călătorie de trei zile la Veneţia, urmată de luni de frământări, m-au făcut să iau o decizie care a exasperat-o pe mama (care spera că m-am legat şi eu în sfârşit de o slujbă stabilă!) şi m-a adus din nou într-un punct de început: am dat examen la Facultatea de Arte Decorative din cadrul Universităţii de Artă din Bucureşti. Trecerea peste pragul celor 40 de ani m-a găsit studentă (iar!) la secţia de sticlă.  Pe măsură ce aflam mai multe lucruri despre sticlă şi arta ei deveneam tot mai fascinată de vastitatea şi frumuseţea domeniului, înţelegând însă mai bine cât de mare era provocarea pe care mi-am asumat-o (şi sperietura lui Petru, un prieten artist, cu care m-am consultat înainte de a intra în domeniu: aoleu, tocmai sticla ţi-ai ales-o? Nu puteai să găseşti şi tu ceva mai ieftin?!).

Asta se întâmpla cu câţiva ani în urmă (în vara lui 2010 am terminat facultatea). Acum sunt undeva, la începutul unui alt drum: cel de artist independent. Doar cei ce au trecut prin asta ştiu cât de confuză poate fi această perioadă, în care ai terminat cu infrastructura care te ajuta – şcoala -, şi acum eşti în situaţia în care trebuie să îţi croieşti de unul/una singur/ă nu numai drumul artistic, ci, mult mai imediat şi mai prozaic, să îţi încropeşti un atelier, să cauţi spaţiu, utilaje, furnizori, clienţi, galerii dispuse să te expună. Să fii artist, cu mintea visătoare, manager şi PR, business oriented, în acelaşi timp. Nu mă plâng, căci mi-e drag drumul pe care l-am ales şi pe care e firesc să fie obstacole. Dar mi-ar prinde bine să simt că am alături de mine cât mai mulţi oameni, care să mă însoţească în această călătorie spre împlinirea artistică. Pentru că în viaţa de toate zilele sunt destul de timidă am creat acest blog, în speranţa că prin intermediul lui voi reuşi să aduc lângă mine oameni cu suflet frumos, interesaţi de emoţiile estetice pe care arta sticlei le poate oferi. Pornesc deci pe drumul  început în vara lui 2007 şi făcut public astăzi, bazându-mă pe generozitatea vizitatorilor acestui blog – potenţiali prieteni şi parteneri de idei – de a fi alături de mine, de a-mi împărtăşi opiniile lor despre munca mea, de a mă critica atunci când e cazul, de a mă îmbărbăta când nu voi avea curaj să continui. Celor câţiva -puţini!- prieteni care deja îmi sunt alături le mulţumesc din suflet!

Tuturor, prieteni vechi şi noi, vă dau întâlnire la următoarea expoziţie personală, când va fi să fie (voi anunța pe blog și site). Până atunci vă invit să răsfoiţi blogul acesta şi să vă lăsaţi comentariile. Vă mulţumesc!

Cristina Ilinca

About ilinca

Glass artist, based in Bucharest, Romania. Member of Contemporary Glass Society (CGS) UK (since 2011).
This entry was posted in Sticlă. Bookmark the permalink.

Leave a Reply